Rating: ★★★★★★★★★☆ 

Aceasta aparenta comedie ascunde drame adanci, si mi-e destul de greu sa vorbesc despre ea, asa cum mi-a fost greu sa trec peste anumite momente intalnite pe parcursul ei. Dar voi incerca…

Alergand ca apucatii e ca o zi de vara insorita in care afli ca ai o boala incurabila. Nu iti poti lua ochii de la cerul albastru de deasupra ta, chiar daca simti ca inauntrul tau a inceput sa doara. Clasica visina in ciocolata, putrezita pe dinauntru de ceva timp.

Cronologia vaga a realitatii amintite sau imaginate, cu sarituri largi de la un moment la altul, iti imprima tie, cititorului, un ritm rapid. De parca ai alerga impreuna cu personajele… Pe de alta parte, mie, unuia, recunosc, mi s-a intamplat sa ma lovesc din cand in cand de zidul inalt al moralei, alergand pe alocuri inconfortabil si sleit de puteri.

Dar povestea e optimista, pana la urma, si chiar daca n-ar fi fost, tot ar fi meritat citita. Amintiri dulci sau amare, reale sau inventate, trecutul scriitorului va va bantui, cu siguranta, viitorul.

[ Polirom, 2008 | Memorii | Editura ]