Desi mai tarziu am parasit nerecunoscator Trip-Hop-ul pentru Techno, am ramas cu cateva melodii pe care incerc sa le adun acum intr-un top destul de subiectiv. Nici macar eu nu sunt sigur de ordinea reala a acestor melodii in mintea mea, insa tot ce pot spune e ca, la momentul acela, le-am ascultat probabil pe fiecare in parte de sute de ori.

————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

10. Thievery Corporation - Wires and Watchtowers
Wires and Watchtowers a fost inclusa in 2005 pe albumul The Cosmic Game al celor de la Thievery Corporation. Desi sound-ul piesei aduna impreuna un ritm dub si vocea reggae a surioarei Pat (Sista Pat), nefiind chiar un Trip-Hop pur, am considerat de cuviinta sa o includ aici, fie si pe ultimul loc. O alta concurenta de pe acelasi album pentru topul acesta ar fi putut fi Amerimacka, insa ce-ar fi insemnat sa includ doua melodii Thievery Corporation printre cele mai bune zece melodii Trip-Hop (cu voce) pe care le-am ascultat eu vreodata? Prea mult!

9. Bjork - Possibly Maybe
Parca mi-a parut si rau ca nu am putut sa o aduc pe Bjork pe un loc mai bun in topul meu, dar oare ce-ar insemna sa fac compromisuri si cu mine insumi? Trebuie sa recunosc ca m-am invartit putin si pe langa Human Behaviour insa sageata a picat pe Possibly Maybe. Aceasta a aparut prima data pe albumul Post din 1995 iar Bjork spunea despre ea ca e prima melodie nefericita pe care a compus-o si i-a fost putin rusine la momentul respectiv pentru versurile atat de pesimiste pe care le-a scris.

8. Portishead – Glory Box
Glory Box este un clasic si, tocmai de aceea, era sa o las pe dinafara. Este una dintre cele doua melodii produse de Portishead care intra in acest top si si-a facut aparitia in 1994 pe albumul de debut al acestora – Dummy. In anul urmator, melodia avea sa apara pe coloana sonora a nu mai putin de trei filme, mai bune sau mai rele (Stealing Beauty, Chacun cherche son chat si The Craft) iar mai apoi, prin 2005, pe coloana sonora a filmului cu Nicholas Cage, Lord of War.

7. Massive Attack – Karmacoma
Mi-a venit sa plang pentru ca a trebuit sa exclud din acest top melodii ca Teardrop, Angel, Protection sau Sly, insa cred ca doua melodii de la Massive Attack sunt suficiente pentru moment. Oricum, mi-a mai venit o idee si, cat de curand, voi aduna si un top al celor mai bune melodii Massive Attack. Karmacoma a aparut in 1994 pe Protection al celor de la Massive Attack si in 1995, sub titlul Overcome, pe albumul de debut al lui Tricky – Maxinquaye.

6. Royksopp – Sparks
Cred ca ii fac o deosebita onoare grupului norvegian Royksopp gazduindu-i doua melodii in topul meu, insa consider ca cei doi baieti chiar merita acest lucru cu prisosinta. Sparks este prezenta pe albumul de debut al trupei aparut in 2001 - Melody A.M., si aduce cu sine vocea cantaretei norvegiene Anneli Marian Drecker, vocea superba, de altfel, care poate fi gasita si pe albumele grupului dream-pop Bel Canto.

5. Portishead – Wandering Star
Tot de pe albumul Dummy din 1994 vine si acesta melodie cantata de Portishead. Desi in versurile ei apar stele si zile frumoase, eu vad doar nori care coboara in inaltime, toate elemente piesei muncind impreuna pentru a creea o atmosfera apasatoare care ma sufoca. Poate si de aceea, Wandering Star nu este o melodie pe care o pot asculta prea des. Poate si de aceea imi place atat de mult.

4. Mandalay – Too Much Room
Probabil ati observat pana acum ca iubesc genul acela de melodii slow cu ritm regulat si voci eterice. Too Much Room este una dintre cele mai bune de acest fel si poate fi folosita cu maximum succes atunci cand te simti prea stresat, pentru ca functioneaza exact ca un calmant. Melodia a fost inclusa pe cel de-al doilea album Mandalay aparut in 2000 – Instinct.

3. Tricky – You don’t
Trebuia sa aiba si Tricky o melodie a lui in topul asta. Aceasta se numeste You don’t si a aparut pe albumul de debut al artistului, Maxinquaye, in 1995. Poate nu a fost cea mai aplaudata melodie de pe albumul in cauza dar e preferata mea si, dupa cum se vede, ii rezerv chiar un loc pe podium. Atentie, insa, la vorbele mele, pentru ca eu pot fi de multe ori un ascultator de muzica atipic.

2. Royksopp – What Else is There?
O alta stare bizara ma incearca atunci cand ascult melodia asta. Poate vine si de la videoclip, nu stiu, pentru ca nu am mai reusit sa mi-l mai scot din minte dupa ce l-am vazut prima data. Simt ca sufletul mi se umple de bine insa in afara mea salasluieste aceeasi atmosfera apasatoare din Wandering Star. In cazul meu, aceasta nu trebuie sa aiba vreo legatura cu versurile, va asigur. Melodia a aparut pe albumul The Understanding din 2005.

1. Massive Attack – Inertia Creeps
Vorbind de stari, care poate fi melodia cea mai puternica din acest punct de vedere, daca nu aceasta? Eu, unul, chiar nu stiu alta! Daca pentru alte pozitii din top m-am tot rasucit si m-am tot gandit, pentru locul 1 totul mi-e destul de clar. Iubesc absolut tot la melodia asta iar Massive Attack sunt geniali. Inertia Creeps a aparut in 1998 pe Mezzanine iar acum chiar apas play in Winamp. Recollect me darling raise me to your lips…

Albumul l-am digerat mai greu. Prima data cand l-am ascultat am avut impresia ca este compus doar dintr-o serie de remixuri ale primei piese. Abia dupa cateva ascultari m-am prins ca, desi stilul este foarte asemanator, piesele pot functiona si individual.

Mi-a placut in mod deosebit una dintre cele doua melodii lente – Cover my eyes, care suna de parca ar veni direct din anii ’80. Nici Armour love nu e de lapadat iar dintre melodiile mai “rapide” am pus deoparte Tigerlily si I’m not your toy.

La Roux, atat albumul cat si band-ul nu sunt de nota 10 dar au potential. Vor fi prezenti, sunt sigur, in perioada urmatoare in toate topurile dance, pe la radio, pe la toate posturile muzicale tv si printr-o serie de mp3 playere. O sa le fac loc si in al meu pentru o vreme…

In For The Kill • Tigerlily • Quicksand • Bulletproof • Colourless Colour • I’m Not Your Toy • Cover My Eyes • As If By Magic • Fascination • Reflections Are Protection • Armour Love • Growing Pains

Album: La Roux Artist: La Roux Gen: Pop Stil: Electro-Pop, Synth Pop, Dance-Pop Data aparitiei: 7 Iulie 2009 Casa de discuri: Universal Nota: 8

AllMusic [Recenzie En]

Acum, n-as vrea sa fiu asa de rau, pentru ca Subscribe sunt vecinii nostrii (din Ungaria) si trebuie sa ai relatii bune cu vecinii, nu-i asa? Unde mai pui ca ei au realizat prin dinamismul lor un lucru excelent- au pus in miscare masa aceea moarta de bautori de bere plictisiti de caldura, si au adus-o mai aproape de scena in asteptarea urmatorului nume din programul zilei a doua de ARTmania Festival.

Din muzica lor n-am inteles prea mult, si pentru ca am auzit voci care spuneau ca sunt destul de buni in ceea ce fac, ma simt pus la colt pentru ca nu i-am priceput cum vin. Am ascultat apoi mai multe si am ajuns la concluzia ca nu suna chiar atat de rau, dar nici nu ma dau pe spate prin alternativele pe care le ofera. Pe scurt, n-am gasit in compozitiile lor imaginatia care m-ar transforma in fan.

Una peste alta, au fost trupa potrivita la locul potrivit si asta, cateodata, e chiar suficient.

Concert: Subscribe Data: 18 iulie 2009 Locatie: Sibiu, Piata Mare Eveniment: ARTmania Festival 2009 Organizator: ARTmania Gen: Rock Stil: Heavy Metal, Alternative Rock, Hardcore Imagini: Opeth Nota: 6

Site Oficial ArtmaniaFestival

Comparandu-i cu Nightwish, cap de afisa in a doua zi a festivalului, cei de la Opeth mi s-au parut modesti (in sensul bun al cuvantului), naturali si concentrati in primul rand pe muzica si abia apoi pe spectacol.

De la intrarea lor pe scena - intalnirea cu publicul parand atat de naturala incat puteai avea impresia ca sunt musafiri fideli ai scenelor romanesti, si pana la jocul simplu de lumini – care avea sa creeze o atmosfera aproape intima in Piata Mare, mult mai potrivita comuniunii cu artistii si cu muzica lor, Opeth au aratat fara tagada ca in spatele modestiei si simplitatii se ascunde, de fapt, adevarata valoare.

Am vazut oameni plecand dupa concertul My Dying Bride si n-am inteles de ce. Mi-a parut rau ca acestia refuza atat de usor experienta ce avea sa urmeze. Am vazut oameni plecand si in timpul concertului, plictistiti probabil de pasajele improvizate sau de melodiile prea lungi cantate de Opeth, unele dintre ele depasind, dupa calculul meu, si 10 minute. Dar ce sa le faci? Poate sunt eu subiectiv dar cat de obiectiv poti fi cand e vorba de muzica si, la urma urmei, nu-i asa ca o aprecierea valorica nu sta chiar la indemana oricui?

Concluzionand, concertul sustinut de Opeth ar fi meritat mai mult de la public decat au primit, de pilda, cei de la Nightwish, pentru ca atuul grupului suedez a fost chiar acel lucru care ne-a adus in primul rand acolo, si anume muzica buna.

Concert: Opeth Data: 17 iulie 2009 Locatie: Sibiu, Piata Mare Eveniment: ARTmania Festival 2009 Organizator: ARTmania Gen: Rock Stil: Progressive Metal, Heavy Metal, Death Metal, Black Metal, Symphonic Metal, Gothic Metal Imagini: Opeth Nota: 9

Site Oficial ArtmaniaFestival

Acum m-am dus pregatit sa-i ascult cu adevarat si chiar daca show-ul lor nu a fost cu mult diferit fata de cel din 2007 (vizual, vorbind), atentia mea sporita i-a dat o noua valoare. Ascultand atent, am putut identifica noi si noi straturi care s-au desprins din cantecele lor amare, emise subtil catre publicul devotat.

Muzica lor e pur si simplu fermecatoare. Indiferent de dispozitia avuta, aceasta te rapeste fara a mai apuca sa te impotrivesti, iar grimasele lui Aaron si miscarile lui crispate aduc cu ele o atmosfera apasatoare, care dainuie mult dupa ce se sting si ultimele acorduri de chitara.

In asteptarea urmatorului material discografic al trupei si al urmatorului concert in Romania, raman cu ultimul album My Dying Bride aparut chiar anul asta, For Lies I Sire, pe care il recomand cu caldura.

Concert: My Dying Bride Data: 17 iulie 2009 Locatie: Sibiu, Piata Mare Eveniment: ARTmania Festival 2009 Organizator: ARTmania Gen: Rock Stil: Gothic Metal, Death Metal, Doom Metal, Black Metal Imagini: My Dying Bride Nota: 9

Site Oficial ArtmaniaFestival

Desi venea dupa propriul ei concert si parea putin obosita, undeva spre sfarsitul concertului My Dying Bride, ea a acceptat sa se fotografieze cu o multime de fani care au recunoscut-o in spatele gardului ce despartea publicul de scena. Vazand-o cum se apropie de mine, n-am vrut sa pierd ocazia si pentru asta iti multumesc, Sorin! Poza o gasiti aici.

Show-ul facut de Tristania la ARTmania a fost ok. Lumea striga infierbantata, de parca i-ar fi asteptat un an intreg, iar artistii isi faceau treaba pe scena asa cum stiau ei mai bine. Pentru mine, insa, a fost mai mult un show vizual, pentru ca mi-a facut efectiv placere sa le urmaresc pe scena pe Mariangela si pe noua chitarista de la Tristania, Gyri Losnegaard, ambele schitate in rosu pe fondul sobru al scenei, si pe noul vocal al trupei, Kjetil Nordhus, care m-a impresionat prin statura sa masiva si prin expresia suparata pe care o afisa.

Concert: Tristania Data: 17 iulie 2009 Locatie: Sibiu, Piata Mare Eveniment: ARTmania Festival 2009 Organizator: ARTmania Gen: Rock Stil: Gothic Metal, Black Metal, Death Metal Imagini: Tristania Nota: 7

Site Oficial ArtmaniaFestival

In primul rand, datorita numarului de artisti care au urcat pe scena. Una e sa ai si cateva trupe romanesti care sa adune publicul in fata scenei, sa-l mai incalzeasca putin pana la intrarea trupelor straine, si alta e sa intri direct in paine.

Daca anul trecut au fost planificate si cate trei trupe autohtone pentru fiecare zi de festival, dintre care doua mi-au ramas foarte clar in minte - Bucium in prima zi si Negura Bunget in cea de-a doua, anul asta s-a renuntat la prezenta muzicantilor romani in favoarea unui program mult mai strans.

In felul acesta, chiar daca organizatorii au avut probabil impresia ca au cernut intr-un fel pleava, editia a patra de ARTmania a aratat mai putin ca un festival si mai mult ca doua concerte separate, fiecare cu cate doua trupe in deschidere.

Pe urma, a fost durata. De la 7 la 23:30, cu fiecare trupa planificata la secunda, fara spatiu de prea mult bis, festivalul a dat impresia de steril. Prea multa exactitate strica in astfel de cazuri, unde trupele prezente pe scena ar fi putut da inapoi mai mult decat strict valoarea cu care au fost platite, la indemnurile magulitoare ale fanilor prezenti.

Limita superioara a programului o pot intelege, pentru ca locatia e chiar in mijlocul orasului si zgomotul generat dupa ora 12:00 ar fi putut constitui motiv de deranj, numai ca s-ar fi putut trage de capatul celalalt, banuiesc, undeva spre ora 16:00 sau chiar 15:00, daca s-ar fi dorit.

Apoi, publicul. Nu prea am mai vazut rockerii aceia suparati de la editiile anterioare, majoritatea celor prezenti facand probabil parte din noua generatie de nightwish-isti, cei care pot asculta la fel de bine si Tokyo Hotel. Adica, emo.

Oricum, anul asta m-am dus la ARTmania Festival cu intentia clara de a-i vedea pe cei de la Opeth si My Dying Bride si de a-i face cat mai multe poze solistei de la Tristania - Mariangela Demurtas, si m-am intors cu o parere foarte buna dupa Pain si cu o relativa dezamagire dupa Nightwish. Dar fiecare poveste, la randul ei…

Eveniment: ARTmania Festival 2009 Data: 17-19 iulie 2009 Locatie: Sibiu, Piata Mare Organizator: ARTmania Imagini: Tristania, My Dying Bride, Opeth, Subscribe, Pain, Nightwish Cronici: Tristania, My Dying Bride, Opeth

Dupa ceasul meu, Orbital au inceput sa puna muzica la ora 21:30 si s-au oprit la 23:00. Nici nu prea a fost timp pentru a te muta de la scena Ciuc, unde tocmai se terminase Franz Ferdinand, la scena Romtelecom, unde urma show-ul fratilor Hartnoll. Dar ce sa-i faci? Cred ca, in muzica asta, lucrurile sunt cat se poate de exacte si nu prea lasa loc de interpretari. Bis? Sa fim seriosi. Cum si in ce fel?

Cat despre sunet, la Lush am simtit ca inima mi se opreste pentru cateva secunde, noroc cu basul ala imens care a repornit-o imediat. Pentru ca basul, indiferent cum erai pozitionat in fata scenei, te lovea cu toata forta, obligandu-te sa inspiri sau sa expiri dupa propria lui placere.

Oricum, am mai bifat un nume pe lista mea. Acum, astept sa aud ca si Aphex Twin va iesi din gaura de sarpe in care s-a ascuns in ultimii ani si va veni sa concerteze la Bucuresti. Sau poate Autechre. Dupa ce i-am vazut pe Orbital in Romania, la cativa ani dupa despartire, acum ma astept la orice.

Concert: Orbital Data: 3 iulie 2009 Locatie: Bucuresti, Romexpo Eveniment: B’estfest 2009 Organizator: Emagic Gen: Electronica Stil: Techno, Ambient Techno Imagini: Orbital Nota: 9

Orbital [Site Oficial] Emagic [Organizator] Metropotam [Cronica]

Adevarul este ca multa rabdare nu mai aveam, anticipand momentul in care fratii Hartnoll (Orbital) vor pasi pe scena. Altfel, baietii de la Franz Ferdinand au facut spectacol intr-un mod elegant, fara a folosi prea mult ruj si sclipici, iar publicului i-a placut nespus de mult acest lucru.

Au cantat melodii de pe fiecare album al lor, melodii pe care publicul le-a recunoscut usor, iar finalul “electronic” al concertului a fost, cel putin pentru mine, o introducere interesanta pentru cei de la Orbital.

Concert: Franz Ferdinand Data: 3 iulie 2009 Locatie: Bucuresti, Romexpo Eveniment: B’estfest 2009 Organizator: Emagic Gen: Pop/Rock Stil: Indie Rock, New Wave Imagini: Franz Ferdinand Nota: 8

Franz Ferdinand [Site Oficial] Emagic [Organizator] Metropotam [Cronica]

Desi albumul ei de anul trecut, Lessons to Be Learned, m-a lasat rece (cred ca doar Safer mi-a ramas in minte), vocea ei imi place si cred ca ar putea face ceva frumos in viitor. Pe scena s-a miscat tot timpul, s-a tavalit pe jos, a antrenat publicul si asta a facut-o simpatica in ochii mei si a celor cateva sute de persoane care au ascultat-o.

Concert: Gabriella Cilmi Data: 3 iulie 2009 Locatie: Bucuresti, Romexpo Eveniment: B’estfest 2009 Organizator: Emagic Gen: Pop/Rock Stil: Teen Pop Imagini: Gabriella Cilmi Nota: 7

Gabriella Cilmi [Site Oficial] Emagic [Organizator]