Rating: ★★★★★★★★★☆ 

Nu sunt sigur ca Gaetan Soucy a facut un lucru bun scriind aceasta carte. Nu ma intelegeti gresit, mi-a placut foarte mult, insa durerea care izvoraste dintre paginile ei parca nu o justifica. Desi Fetita care iubea prea mult chibriturile e plina de poezie si, pe alocuri, de umor, mesajul pe care il transmite da foarte putine sanse speciei umane.

Nu regret ca am citit-o, insa nu as recomanda-o. Problema e mai complexa si tine, cred, de acea estetica a uratului despre care invatam in scoala. E oare bine, pana la urma, sa citim lucruri urate scrise frumos sau, in alta ordine de idei, pentru ca nu putem ocoli tot timpul dramele care se petrec in jurul nostru, n-am putea incerca sa le evitam macar pe cele fictive?

Fetita care iubea prea mult chibriturile este o carte care vorbeste despre mizeria umana in cea mai pura forma. Pentru a contrabalansa acest lucru, situatia aparuta in carte ofera si sanse, e drept, dar parca acestea nu valoreaza nimic cand stii aproape sigur unde se va ajunge.

Recunosc, m-am apropiat foarte mult de Alice, personajul principal al povestii. Caracterizata, in mare, prin lipsa oricarui instinct de conservare, Alice te face chiar pe tine, cititorul, responsabil pentru ea. Din pacate, din pozitia in care te afli, nu poti face mai nimic pentru a o feri de rau iar lucrul asta, cred, e frustrarea celui care citeste si, in acelasi timp, mantuirea sa.

[ Polirom, 2004 | Fictiune | Editura ]