Nói albínói
de Sapte Arte | April 5th, 2010 | Categorie: Cinematografie, Cronici cinematografice | Fara comentarii »Rating: ★★★★★★★☆☆☆
Sunt filme ca acesta, in care esti, pur si simplu, legat de maini. Martor tacut al unei degradari, tu, spectatorul, iti pui speranta in personaje absolut fara rost.Desi o frumusete tacuta zugraveste acel spatiu rece in care Noi, personajul principal, exista, gheata nu este decat o alta inchisoare iar libertatea capata forma onirica a unei plaje cu nisip alb, palmieri si cer albastru.
Il studiezi pe Noi ca pe un cobai nimerit, fara voia, lui intr-un cadru inchis. Blocata, lumea din jurul lui respecta reguli care nu au niciun rost pentru initiati, si e normal. Cei care se ridica deasupra nu pot accepta existenta unei singure lumi.
Nói albínói e un film trist pe care nu ai timp sa-l savurezi. Toate se intampla prea repede si toate duc in acelasi sens. Destinul, daca ar exista pentru fiecare dintre noi, ar fi un lucru nedrept.
[ Zik Zak Kvikmyndir, 2003 | Dagur Kári | Tómas Lemarquis | Drama | IMDb ]
