Posts Tagged ‘ 2009 ’

JULIO CORTAZAR – Cat de mult o iubim pe Glenda

JULIO CORTAZAR – Cat de mult o iubim pe Glenda

Am terminat de citit si ultima colectie de proza scurta a lui Cortazar pe care am gasit-o – Cat de mult o iubim pe Glenda. Acum, dintre scrierile lui aparute in limba romana, mi-au mai ramas de parcurs doar cele doua romane aparute la Polirom – Sotron si Cartea lui Manuel, insa mi-e putin cam frica sa le incep. Nu stiu sa spun exact de ce, dar mi-e teama ca il voi pierde pe acel Cortazar care m-a fermecat atat de mult prin proza lui [...]



Bodyguards and Assassins

Bodyguards and Assassins

Poate v-am spus de slabiciunea mea pentru filmele cu zombi dar n-am avut, pana acum, ocazia sa va povestesc putin si despre o alta placere vinovata de-a mea – filmele cu arte martiale. Recunosc, sunt momente aflate, sa spunem,



IAN MCEWAN – Amsterdam

IAN MCEWAN – Amsterdam

Poate nu am continuat asa cum trebuie sa-l citesc pe McEwan. Dupa ce am terminat Gradina de ciment, m-am aventurat de unul singur pe cararea ramasa in urma acestui scriitor iar primul lucru care mi-a iesit in cale s-a numit Amsterdam, lectura care m-a descumpanit putin.



2081

2081

Din pacate, 2081 este chiar azi. Fara sa realizam, complet inconstient, ii osandim pe cei dotati si ii impingem in fata pe cei fara valoare. Evolutia asta sau, daca vreti, regresul, va continua cu siguranta in viitor iar cei care percep prezentul inca treji, vor adormi incet in anii care vor urma. Cati dintre cei care sunt astazi bogati si celebri, au si o valoare umana echivalenta cu ceea ce poseda? Cati dintre cei care sunt astazi modele pentru mase intregi de oameni, vor lasa [...]



IAN MCEWAN – Gradina de ciment

IAN MCEWAN – Gradina de ciment

Am citit cartea asta pe nerasuflate, in doar cateva ore, de parca textul ar fi curs cu debitul Amazonului. Nu m-am putut opri, iar la sfarsit, odata cu ultima pagina din carte, buimac, epuizat, mi-am dat seama ca ceva in mine s-a schimbat.



TRUMAN CAPOTE – Muzica pentru cameleoni

TRUMAN CAPOTE – Muzica pentru cameleoni

Imi place foarte mult Capote. Si cred ca imi plac, de altfel, toti scriitorii frustrati care reusesc sa-si transpuna, fara ocolisuri, frustrarile in literatura. Veti spune, poate, ca el n-a fost niciodata frustrat. Ca era “cool” la vremea lui, monden, social,