Gradina de ciment – Ian McEwan

Sapte Arte — Mon, 05 Apr 2010 20:17:50 +0000

Rating: ★★★★★★★★★★

Am citit cartea asta pe nerasuflate, in doar cateva ore, de parca textul ar fi curs cu debitul Amazonului. Nu m-am putut opri, iar la sfarsit, odata cu ultima pagina din carte, buimac, epuizat, mi-am dat seama ca ceva in mine s-a schimbat. Am inteles, in sfarsit, ca dragostea ramane, indiferent de context si de natura umana in care se dezvolta, tot dragoste.

Subiectul este sensibil si multi dintre cei care citesc Gradina de ciment vor fi socati. Oripilati. Si eu am fost, intrucatva. Nu ma asteptam sa fie atat de directa, intocmai ca o lovitura puternica in plex care te lasa fara aer. Dar spre binele ei si al meu, a fost.

Pe de alta parte, subiectul acesta delicat a fost explorat gradual, natural, de parca asa ar trebui sa fie viata. De parca intimitatea aceasta socanta pusa pe hartie poate fi explicata emotional, poate fi zugravita frumos, poate fi inteleasa.

Mi-am dat seama ca un subiect “cuminte” nu ar putea in veci sa te rascoleasca in asemenea hal. Mai mult, de ce sa scrii “cuminte”, cand poti gasi asemenea teme? De ce sa scrii despre nimicuri, cand ai la dispozitie un subiect de asemenea anvergura? De ce sa scrii, daca nu scrii asa?

O carte superba, in ciuda subiectului, inca o data, inconfortabil. O carte care imi va ramane in minte pentru o lunga perioada de timp. O carte de recitit.

[ Polirom, 2009 | Fictiune | Editura ]

Muzica pentru cameleoni – Truman Capote

Sapte Arte — Mon, 05 Apr 2010 18:54:58 +0000

Rating: ★★★★★★★★☆☆

Imi place foarte mult Capote. Si cred ca imi plac, de altfel, toti scriitorii frustrati care reusesc sa-si transpuna, fara ocolisuri, frustrarile in literatura. Veti spune, poate, ca el n-a fost niciodata frustrat. Ca era “cool” la vremea lui, monden, social, dar nu e chiar asa. Orientarea lui sexuala l-a izolat, cu siguranta, iar bucuria cu care dezgropa secrete arata intocmai acest fapt.

Imi place foarte mult Capote pentru ca este exact in ceea ce scrie. Cuvintele care-i compun textele nu sunt niciodata intamplatoare. Stim cat de mult a crezut in fraza perfecta si cum a incercat sa o obtina in permanenta. Si cum a reusit, pana la urma.

Imi place foarte mult Capote pentru ca este ciudat si fermecator si, mai presus de asta, pentru ca spune cu subtilitate lucrurilor pe nume. Poate vi se pare un paradox, dar el te duce acolo unde doreste fara prea mult efort. Sau te duci singur, dupa ce el ti-a indicat directia.

Muzica pentru cameleoni nu cuprinde cele mai bune texte ale lui insa nivelul este, fara indoiala, ridicat. Cartea culege proza scurta, nuvele si portrete conversationale, toate oferind acces nerestrictionat in lumea lui Capote. El este, peste tot, personaj principal iar ceilalti doar roiesc in jurul sau. Si asa cum este, stralucitor si ironic, elegant si arogant, imi place foarte mult Capote.

[ Polirom, 2009 | Non-fictiune/ Reportaj | Editura ]

sapte arte » 2009

Gradina de ciment – Ian McEwan

Muzica pentru cameleoni – Truman Capote